Una din marile realizari ale guvernarii de dupa 2004 a fost sa introduca Romania in constiinta europeana. Ce-i drept nu cum ne-am fi dorit atunci cand ne plangeam ca Eminescu, Grigorescu si branza de burduf nu sunt cunoscute, ci prin furt, crima si viol. Cu ceva vreme in urma, Mailat se lansa pe firmamentul lasat liber de Terente si Ramaru, bagand frica in gospodinele din peninsula si nervozitate in romanii de pe aici si de pe acolo. Dupa ce fenomenului Mailat a fiert bine in suc propriu ani si la 6 luni dupa explozie , Guvernul il trimite pe ministrul David la Roma cu pachetul de masuri in traista, ca poate poate va indulci guvernul fascistoid pe care cutitele boschetarilor de export l-au adus la putere. Trecand peste hazul negru al reactiei demne de bancurile cu broaste testoase, ramane o mirare adanca pe care trebuie sa o aiba orice om sanatos la cap. Exista ceva care se poate face acum si nu se putea face in urma cu un an-doi sau chiar trei? De ce nu s-a facut atunci, asa incat fenomenul sa fie tinut in frau, si sa nu ajungem noi oamenii obisnuiti sa tragem ponoasele? (BTW, cine vrea sa afle cum este sa fii un paria tratat cu scarba ii recomand sa isi faca vacanta in Italia.). Raspunsul la intrebarile astea vine de la sine, si arata cam cat a fost guvernata aceasta tara de PD-istii si PNL-istii cu ochiul mai degraba la sondaje decat la problemele reale. Acum, chiar daca sa spunem David pocneste fenomenul Mailat fix in moalele capului, cata valoare mai are ce va face el la Roma, dupa ce spectrul criminalului roman a facut ravagii prin multimea peninsulara? Probabil ne vor trebui cateva zeci de ani de eforturi intense ca amintirea lui Mailat sa se stearga, si in sfarsit sa fim cunoscuti si prin altceva. Cam asta e mostenirea cu care ne lasa acesti ultimi ani de guvernare. Orice ni s-ar fi promis sau ni se va promite, face oare?
Pagina 2 din arhivă
David si Mailat
Simpla poziție pentru Năstase de redactor al unei oferte electorale respiră artificialitate. Cel puțin mie mi se pare un soi de Elba politică, în care este exilat un personaj a cărui prezență nu poate să nu însemne ceva. Este o funcție creată pentru o persoană de care e imoral și contraproductiv să te lepezi, dar de care unii se tem, tocmai pentru că are capacitatea de a se impune politic. Funcția respectivă reprezintă un soi de recunoaștere a evidentului – capacitatea politică a lui Năstase – urmată de o amputare a tuturor pârghiilor prin care aceasta se poate exprima.
Alegerea în funcția de președinte al Consiliului Național ar însemna semnul concret al unei schimbări de macaz în direcția onestităţii și dorinței reale de a aduce procente partidului. Prin departamentele și atribuțiile pe care rolul de președinte al Consiliului Național i le pune la dispoziție, capacitățile lui Năstase vor putea să fie puse realmente la lucru. În caz contrar, simpla sa menținere în calitate de redactor al unor documente de ofertă electorală riscă să lase totul la nivelul unui exercițiu steril de salon, prin care PSD-ul nu realizează nimic, asta doar pentru a păstra niște aparențe utile unora. Dacă nu i se vor da instrumente prin care să determine varii structuri ale PSD să implementeze această ofertă, să monitorizeze implementarea sa etc totul se va duce pe apa sâmbetei. Sau vă închipuți că Năstase îi va strânge pe cei care au varii pârghii în mână și le va face învățământ politic? E cel puțin ineficient, dacă nu ridicol. PSD are nevoie urgentă de efectul competențelor lui Năstase, efect care nu va fi simțit decât dacă i se vor acorda pârghii reale în PSD.
Desigur, nimeni nu e naiv să creadă că această situație este cauzată de altceva decât de jocul forțelor în interiorul PSD și că până la urmă reglarea echilibrului dintre ele va fi elementul decisiv. Însă aceasta e un argument foarte puternic pentru alegerea lui Năstase în această poziție. Atâta vreme cât nu se va găsi un echilibru între diferitele orientări, clivajul din interiorul PSD nu va fi rezolvat, iar PSD va avea o identitate confuză, care nu va atrage entuziasmul nimănui. Să ne amintim, rezultatul de la europarlamentare a arătat – prin structura celor care au ieșit la vot și au votat stânga – că PSD se reazemă pe un electorat format din simpatizanții ”vechii gărzi”, iar politica de marginalizare a acesteia din ultimii ani a fost un eșec răsunător, neaducând noi votanți și aruncând în picaj cifrele PSD din sondaje. Un ”nu” spus acestei orientări înseamnă un ”nu” spus acestui electorat. Consecința: pierderea soclului stabil care face acest partid să există. Rezultatul este previzibil – pierderea interesului acestui segment pentru PSD, vria încrederii în PSD, și incapacitatea de a adăuga pe acest fundament ce se va surpa noi procente care să aducă PSD la guvernare. Mai departe, în următorii ani, PSD va fi pus în incapacitatea principială de a atrage încrederea unui electorat din alte categorii. Aceștia din urmă nu își vor pune niciodată votul într-un partid hemoragic, în pierdere accentuată de încredere. Există un fenomen de sociologie electorală binecunoscut, care spune că oamenii tind să meargă, gregar, acolo unde văd pe ceilalți că și-au plasat încrederea. Acest fenomen ar putea însemna sfârșitul PSD, în termenul reprezentat chiar de un singur ciclu electoral.
Năstase, când i s-au dat lucrurile pe mână, a știut să conserve acest electorat ”tradițional” și, în plus, să atragă alte categorii, câștigând parlamentarele din 2004, în condițiile în care era PSD avea statutul neprielnic din punct de vedere electoral de partid la guvernare. Care este opțiunea benefică pentru PSD este prin urmare un lucru evident.
Bingo Băsescu
V-as vorbi despre primitivitatea discursului politic, cliseu, flasnetizare etc. Însă cred ca e și mai bine să vă sugerez să vă și amuzați, transformând în ceva vesel ce e deja pe mine mă plictiseste până la greață. Vă propun să jucați un nou joc de societate, pe care l-aș intitula ”Bingo Băsescu”. Pentru aceasta confectionati mai multe bilete, pe care scrieti, să spunem 7 cuvinte/expresii, luate aleator din următoarea listă:
Romania români
constitutie constitutional
”grupuri de interese” moguli
transpartinic 322
PSD PNL
Tariceanu Iliescu
Patriciu Voiculescu
Curtea Constitutionala uninominal
votat legitimitate
Securitatea securitate
imoral Marea Neagră
reforma clasei politice coruptie
național popor
Lista poate fi completata cu alte cateva sintagme zbârnâintoare și cuvinte mari, dragi lui Băsescu , apte de a fi mobilizate în discursurile politicianiste cele mai găunoase, dar care pe moment mie îmi scapă.
Jocul constă să vă strângeți la o bere, si sa urmăriți interventiile televizate ale lui Băsescu, cu bilețelele în mână. Fiecare jucător va bifa cuvânt cu cuvânt, pe biletul său, apariția cuvintelor magice în discursul lui Băsescu. Primul care le bifează pe toate strigă ”Bingo”, si va fi premiat. Premiile adecvate pot include un număr prăfuit din Scânteia din 1958, găsit prin pod pe la bunici, o călătorie de câtiva km cu taxiul prin Bucuresti, când câștigătorul are jumătate de zi liberă-liberă, dacă aveți mai mulți bani contravaloarea facturii la gaze pe câteva zile, sau alte premii strâns legate de acest gen de discurs.
TIP: Pentru a crea bilete dificile și deci suspans, puteti introduce in biletul cate unui nenorocos ”PIB”, ”crestere economica” sau ”deficit comercial”, sintagme care va asigur că vor fi greu de bifat.
Curaj, PSD!
Lui Mitrea și Năstase li s-au dat o serie de atribuții în raport cu campania electorală. Presa nu e lamurită ce înseamna asta. Nici nu prea are cum, pentru ca înca întinderea puterii/responsabilității nu cred că s-a stabilit. Ca orice gest al PSD în epoca Geoana , aceasta masură suferă de o ambiguitate pernicioasă. Nu are cred rost să insist în detaliu asupra faptului că asta e departe de a transmite un mesaj puternic, că lasă loc speculațiilor, că așa elementele de imagine scapa de sub controlul emitentului etc. Pe scurt, se cere substanțierea acestui gest de reabilitare cu chestiuni concrete, și mai ales cu atribuții care să aibă un real impact asupra direcției PSD, astfel încât utilitatea acestor roluri noi create să nu fie afectată de incertitudine.
Prin urmare sub aceste etichete trebuie să se așeze atribuții executive cât mai largi și care să fie făcute cât mai publice. Numai astfel care să fie înțelese și care să dea pozițiilor ocupate de acești doi grei ai partidului o consistență reală, scoțându-le din sfera exercițiilor gratuite. În caz contrar PSD va pierde iar la capitolul credibilitate, ca să nu mai vorbesc că nu își va atinge obiectivul declarat de a folosi capacitățile greilor săi. Desigur, sezonul rearanjărilor în partid nu s-a încheiat. Mai există de pildă chestiunea președinției Consiliului Național. Însă oricare ar fi calea luată, cred că se impun gesturi suplimentare.
Numai astfel PSD va putea da mesajul de organism solid și coerent, dat în urmă cu câțiva ani și în care și-au pus speranța milioane de români, mesaj cu atât mai important în aceste vremuri de dezagregare portocalie. Capacitatea de a acționa corent este singurul atribut recunoscut al PSD și , după 3 ani de nerealizări mărețe, singurul element credibil ce îl recomandă (desigur, alături de greșelile adversarilor, dacă se pricep să le exploateze). Reactivarea celor doi – care reprezintă poate cele mai solide garanții cu privire la eficiența PSD – este desigur un lucru pozitiv. Este important acum ca această jumătate de pas înainte să fie transformată într-o mișcare cu impact, și nu să se întoarcă împotriva partidului prin ambiguitate, năruind ultima fărâmă din imaginea de coerență pe care cândva guvernarea Năstase a reușit să o impună pentru PSD.
(comentariu al unei prestatii live a lui Geoana si a unora dintre insotitorii sai 22.10 PM-23.57PM)
Ma uit la Reaitatea TV, unde PSD este invitat sa se prezinte. Subiectul care se impune natural inainte de toate este rolul lui Adrian Nastase in PSD.
E semnificativ acest lucru. Chiar si in absentia, Nastase se regaseste in prim-planul chestiunii PSD. Ziaristii intreaba insistent cum este posibil ca un om care strange 5 milioane de voturi si cu experienta sa politica poate fi lasat pe tusa. Cu cat se incearca lasarea lui Nastase mai pe margine, cu atat PSD devine un organism mai curios, in care figura lui Nastase apare mai abitir prin golul pe care il lasa. Fara Nastase PSD este o entitate incomprehenisbila. Oricum, daca s-ar fi putut cumva prezenta coerent si fara Nastase, Geoana&co nu au reusit sa ofere un astfel de profil inchegat. Daca PSD are niste argumente pentru care ar putea fi votat si pentru care este credibil acum – guvernare eficienta, creseterea nivelului de trai etc – acestea sunt reziduuri ale faptului ca la un moment dat , prin Nastase, a reusit aceste lucruri. Asa cum a aratat experienta ultimilor ani, fara Nastase , PSD este un partid insipid , care nu inspira niciun entuziasm electoratului.
Ziaristii din studio incearca sa scoata de la Geoana un raspuns cu privire la soarta lui Nastase. Geoana ii ofera la un moment dat un rol la serviciul de hartii ale PSD, la redactat strategii, oferte or whatever. E clar ca asta nu inseamna nimic, atata vreme cat actorii politici ai PSD nu se vor supune strategiei Or nimeni nu isi inchipuie ca Geoana vrea sa fie teleghidat de Nastase. Sau vrea, scapandu-l pe Nastase de la munca de redactor de texte inutile? Intr-un final, Geoana raspunde, dupa 40 de minute, ca nu isi permite sa faca gesturi care sa incurajeze clisee negative. Neamical. Cliseele negative respective s-au cam demonetizat, mai ales dupa supralicitarile inerente unei strategii politice basesciene care a uzat tema pana i s-a vazut urzeala. Geoana arata iarasi ca nu are nici un fel de orizont, in cazul in care convingerea e autentica.
BTW, unde este in emisiunea asta Diaconescu? Parca lipseste si el din peisaj. E oare Geoana din ce in ce mai singur?
Geoana spune ca urmatorul Consiliu National va aborda strict problema candidatilor la locale. Candidatii la locale sunt doar una din multele probleme pe care trebuie PSD sa le discute pentru ca sa abordeze pregtit un an electoral in care PSD intra absolut nedefinit. Mie mi se pare o atitudine scandaloasa, nu numai din cauza ca nu prea pricepi de ce are nevoie acest partid. Mi se pare scandaloasa si pentru ca in spatele ei poti ghici usor incercarea de a evita o gramada de probleme dificile, dar care odata puse pe tapet, pot periclita scaunul de presedinte. Cata vreme criza PSD va fi maturata sub covor? Ma intreb daca PSD-istii sunt dispusi sa incaseze bulgarele de zapada la mijlocul (deja) a traseului sau, sau la sfarsit si sa fie striviti? Discutarea elementelor de criza ale PSD este ucigatoare pentru poztia lui Geoana. Status quo-ul e in schimb ucigator pentru PSD.
(numele lui Nastase apare din 5 in 5 minute pe tot parcursul emisiunii)
Echipa PSD este masacrata de ziaristi. PSD-istii din studio improvizeaza raspunsuri la teme impuse de interesele altora in spatiul public. In mod normal, pentru ca un partid sa aiba succes electoral trebuie sa se discute temele si initiativele sale. Asta pune in evidenta cat de lipsit de puterea a lua initiativa, de priza si de elemente de oferta cu impact este PSD. Intr-o campanie electorala PSD va fi mancat de viu.
Astăzi l-am văzut pe Geoană replicând intenției lui Năstase de a candida din partea PSD pentru președinție așa:
“Partidul nostru are o regulă extrem de clară în care îşi desemnează în procedură statutară, prin consultarea membrilor şi votul partidului, candidatul la preşedinţie. Asta nu e o chestiune pe care o decizi… Te duci seara şi te uiţi în oglindă şi spui: măi, am moacă de prezidenţiabil. Nu funcţionează aşa”(Sursa: Realitatea.net).
Da, domnule Geoană, cu siguranță nu voia să neglijeze procedura de desemnare. Este o intenție, deci nimic mai firesc decât să ți-o manifești. Și desigur, după ce îți anunți intenția, va trebui să fii validat de către membrii de partid. (Ba chiar aș propune să fie validat de către toți membrii de partid, într-un scurtin unde să își dea votul toți, și nu doar de un conclav. Ar fi un test maxim al competitivității și legitimității, nu doar parerea cuiva în conferința de presă. Pentru cine e interesat, am scris pe larg – vezi aici, postarea Cum se poate reforma PSD cu adevărat?”)
Pentru mine este în schimb absolut incomprehenisbilă această reacție explozivă și nefirească la un gest absolut firesc. Să fie vorba de nesiguranța unui șef de partid cu palmares incert și care se simte amenințat? Nu știu. Ceea ce ar trebui să fie clar de la început este că PSD-ul are nevoie de Năstase din rațiuni pragmatice. Nu din rațiuni estetice și nici din rațiuni de legitimare.
Lucrurile evoluează. Important e să le pricepi din vreme, și să nu fii mereu în contratimp, cum a fost PSD-ul permanent în ultimii ani. O schiță a lor ar fi cam așa: Discursul fals anticorupție se demonetizează și, după cum a arătat-o inclusiv ultimul referendum – cel pentru uninominalul lui Băsescu – nu mai scoate lumea la vot. Așa că dosarele fabricate cu grijă nu vor mai fi bomba care ar fi putut fi odată. Mai mult, dincolo de ce e important pe agenda votantului, gesturi gen opt dintr-o lovitură, dar zero de la PD, subminează credibilitatea oricărei acuzații. Și mai e ceva. Oricum ar încerca să se sucească, PSD va fi tot ca partidul lui Năstase și Iliescu va fi perceput.
Numai că nu aș sugera nimanui din PSD să se gândească prea mult la asta, pentru că ce e o temă importantă pentru hardlinerii dreptei, nu e și pentru electoratul indecis. În schimb în anul în care vine, acest electorat s-ar putea să prețuiască din ce în ce mai mult o guvernare coerentă, performanța economică, reducerea sărăciei, abordarea consensuală, aprofundarea integrării europene etc – tocmai ce întruchipează cei de care vă speriați că ar putea reveni în centrul activității PSD. Năstase e extrem de credibil în aceste ipostaze. (Nu mai vorbesc de faptul presa e extrem de interesată de orice ieșire a sa. E un greu al politicii care nu poate fi ignorat. Dar asta e altă problemă) Așa că ar fi suicidar să nu îl pui pe Năstase în prima linie. E deci incomprehensibilă reacția de azi din punct de vedere rațional și pragmatic.
Această fobie de Năstase s-ar putea să fie greșeala politică definitivă a lui Geoană. Din păcate, ea va fi și greșeala definitivă a PSD-ului.
The hungry pig strikes again
În 2000 imaginea care a ajuns să caracterizeze Convenția Democratică era acea a porcilor din crescătorii care rodeau flămânzi barele cuștilor. Au urmat niște ani mai buni, și ,deși după cei 8% din 2004, ritmul creșterii economice a fost permanent în declin, totuși lucrurile nu luaseră o turnură amenințătoare. Așa că , anesteziată de creșterea nivelului de trai, toată lumea se uita fericită și mulțumită la show-ul politic permanent de la TV.
Acum descoperim că ne-am păpat gâsca cu ouă de aur a creșterii economice. Am făcut totul pentru a ne da iluzia că trăim bine, și am deschis baierele pungii. Clasa de mijloc și-a administrat scurt în venă un 16% iar instituțiile de stat au tocat bani pe te miri ce. Am profitat cât s-a putut de economie, neobosindu-ne să o facem mai zdravănă. Acum România, la prima adiere geroasă pe piețele externe, se îndreaptă grăbită spre dezastru, pe același fond general de conflict steril și proastă gestionare a treburilor statului ca în anii cei mai negri ai guvernării CDR-iste. Leul e în picaj, bursa la fel, președintele e preocupat de hărțuirea Guvernul și viceversa, iar românii descoperă că ne ocolesc conductele cu gaz iar prețurile la termoficare explodează. Precum un avion rămas fără benzină și cu doi piloți bătăuși la comenzi, România dă semne că vrea să intre în vrie.
Până unde se va ajunge? Mă întreb care va fi imaginea cu care frații inamici din alianța D.A. vor intra în istorie, care vor fi performanțele acestui tandem. Va fi oare cea a insolvenților care au luat credite ipotecare în euro și care vor fi zvârliți afară din casă? Sau a dificultăților băncilor care nu mai pot să își recupereze banii de la aceștia? A pensionarilor famelici care din nou nu își mai pot plăti întreținerea, acum dublă? A exploziei șomajului? A scăderii dramatice și universale a puterii de cumpărare? Voi ce credeți?
Personal, singurul lucru pe care îl cred e că trebuie și trebuia făcut ceva ca avalanșa intenațională să nu ne înghită. Din păcate nu prea văd aceeași preocupare și la puternicii zilei.
comentarii recente