diogenecainele

(comentariu al unei prestatii live a lui Geoana si a unora dintre insotitorii sai 22.10 PM-23.57PM)

Ma uit la Reaitatea TV, unde PSD este invitat sa se prezinte. Subiectul care se impune natural inainte de toate este rolul lui Adrian Nastase in PSD.

E semnificativ acest lucru. Chiar si in absentia, Nastase se regaseste in prim-planul chestiunii PSD. Ziaristii intreaba insistent cum este posibil ca un om care strange 5 milioane de voturi si cu experienta sa politica poate fi lasat pe tusa. Cu cat se incearca lasarea lui Nastase mai pe margine, cu atat PSD devine un organism mai curios, in care figura lui Nastase apare mai abitir prin golul pe care il lasa. Fara Nastase PSD este o entitate incomprehenisbila. Oricum, daca s-ar fi putut cumva prezenta coerent si fara Nastase, Geoana&co nu au reusit sa ofere un astfel de profil inchegat. Daca PSD are niste argumente pentru care ar putea fi votat si pentru care este credibil acum - guvernare eficienta, creseterea nivelului de trai etc - acestea sunt reziduuri ale faptului ca la un moment dat , prin Nastase, a reusit aceste lucruri. Asa cum a aratat experienta ultimilor ani, fara Nastase , PSD este un partid insipid , care nu inspira niciun entuziasm electoratului.

Ziaristii din studio incearca sa scoata de la Geoana un raspuns cu privire la soarta lui Nastase. Geoana ii ofera la un moment dat un rol la serviciul de hartii ale PSD, la redactat strategii, oferte or whatever. E clar ca asta nu inseamna nimic, atata vreme cat actorii politici ai PSD nu se vor supune strategiei Or nimeni nu isi inchipuie ca Geoana vrea sa fie teleghidat de Nastase. Sau vrea, scapandu-l pe Nastase de la munca de redactor de texte inutile? Intr-un final, Geoana raspunde, dupa 40 de minute, ca nu isi permite sa faca gesturi care sa incurajeze clisee negative. Neamical. Cliseele negative respective s-au cam demonetizat, mai ales dupa supralicitarile inerente unei strategii politice basesciene care a uzat tema pana i s-a vazut urzeala. Geoana arata iarasi ca nu are nici un fel de orizont, in cazul in care convingerea e autentica.

BTW, unde este in emisiunea asta Diaconescu? Parca lipseste si el din peisaj. E oare Geoana din ce in ce mai singur?

Geoana spune ca urmatorul Consiliu National va aborda strict problema candidatilor la locale. Candidatii la locale sunt doar una din multele probleme pe care trebuie PSD sa le discute pentru ca sa abordeze pregtit un an electoral in care PSD intra absolut nedefinit. Mie mi se pare o atitudine scandaloasa, nu numai din cauza ca nu prea pricepi de ce are nevoie acest partid. Mi se pare scandaloasa si pentru ca in spatele ei poti ghici usor incercarea de a evita o gramada de probleme dificile, dar care odata puse pe tapet, pot periclita scaunul de presedinte. Cata vreme criza PSD va fi maturata sub covor? Ma intreb daca PSD-istii sunt dispusi sa incaseze bulgarele de zapada la mijlocul (deja) a traseului sau, sau la sfarsit si sa fie striviti? Discutarea elementelor de criza ale PSD este ucigatoare pentru poztia lui Geoana. Status quo-ul e in schimb ucigator pentru PSD.

(numele lui Nastase apare din 5 in 5 minute pe tot parcursul emisiunii)

Echipa PSD este masacrata de ziaristi. PSD-istii din studio improvizeaza raspunsuri la teme impuse de interesele altora in spatiul public. In mod normal, pentru ca un partid sa aiba succes electoral trebuie sa se discute temele si initiativele sale. Asta pune in evidenta cat de lipsit de puterea a lua initiativa, de priza si de elemente de oferta cu impact este PSD. Intr-o campanie electorala PSD va fi mancat de viu.

Astăzi l-am văzut pe Geoană replicând intenției lui Năstase de a candida din partea PSD pentru președinție așa:

“Partidul nostru are o regulă extrem de clară în care îşi desemnează în procedură statutară, prin consultarea membrilor şi votul partidului, candidatul la preşedinţie. Asta nu e o chestiune pe care o decizi… Te duci seara şi te uiţi în oglindă şi spui: măi, am moacă de prezidenţiabil. Nu funcţionează aşa”(Sursa: Realitatea.net).

Da, domnule Geoană, cu siguranță nu voia să neglijeze procedura de desemnare. Este o intenție, deci nimic mai firesc decât să ți-o manifești. Și desigur, după ce îți anunți intenția, va trebui să fii validat de către membrii de partid. (Ba chiar aș propune să fie validat de către toți membrii de partid, într-un scurtin unde să își dea votul toți, și nu doar de un conclav. Ar fi un test maxim al competitivității și legitimității, nu doar parerea cuiva în conferința de presă. Pentru cine e interesat, am scris pe larg - vezi aici, postarea Cum se poate reforma PSD cu adevărat?”)

Pentru mine este în schimb absolut incomprehenisbilă această reacție explozivă și nefirească la un gest absolut firesc. Să fie vorba de nesiguranța unui șef de partid cu palmares incert și care se simte amenințat? Nu știu. Ceea ce ar trebui să fie clar de la început este că PSD-ul are nevoie de Năstase din rațiuni pragmatice. Nu din rațiuni estetice și nici din rațiuni de legitimare.

Lucrurile evoluează. Important e să le pricepi din vreme, și să nu fii mereu în contratimp, cum a fost PSD-ul permanent în ultimii ani. O schiță a lor ar fi cam așa: Discursul fals anticorupție se demonetizează și, după cum a arătat-o inclusiv ultimul referendum - cel pentru uninominalul lui Băsescu - nu mai scoate lumea la vot. Așa că dosarele fabricate cu grijă nu vor mai fi bomba care ar fi putut fi odată. Mai mult, dincolo de ce e important pe agenda votantului, gesturi gen opt dintr-o lovitură, dar zero de la PD, subminează credibilitatea oricărei acuzații. Și mai e ceva. Oricum ar încerca să se sucească, PSD va fi tot ca partidul lui Năstase și Iliescu va fi perceput.

Numai că nu aș sugera nimanui din PSD să se gândească prea mult la asta, pentru că ce e o temă importantă pentru hardlinerii dreptei, nu e și pentru electoratul indecis. În schimb în anul în care vine, acest electorat s-ar putea să prețuiască din ce în ce mai mult o guvernare coerentă, performanța economică, reducerea sărăciei, abordarea consensuală, aprofundarea integrării europene etc - tocmai ce întruchipează cei de care vă speriați că ar putea reveni în centrul activității PSD. Năstase e extrem de credibil în aceste ipostaze. (Nu mai vorbesc de faptul presa e extrem de interesată de orice ieșire a sa. E un greu al politicii care nu poate fi ignorat. Dar asta e altă problemă) Așa că ar fi suicidar să nu îl pui pe Năstase în prima linie. E deci incomprehensibilă reacția de azi din punct de vedere rațional și pragmatic.

Această fobie de Năstase s-ar putea să fie greșeala politică definitivă a lui Geoană. Din păcate, ea va fi și greșeala definitivă a PSD-ului.

În 2000 imaginea care a ajuns să caracterizeze Convenția Democratică era acea a porcilor din crescătorii care rodeau flămânzi barele cuștilor. Au urmat niște ani mai buni, și ,deși după cei 8% din 2004, ritmul creșterii economice a fost permanent în declin, totuși lucrurile nu luaseră o turnură amenințătoare. Așa că , anesteziată de creșterea nivelului de trai, toată lumea se uita fericită și mulțumită la show-ul politic permanent de la TV.

Acum descoperim că ne-am păpat gâsca cu ouă de aur a creșterii economice. Am făcut totul pentru a ne da iluzia că trăim bine, și am deschis baierele pungii. Clasa de mijloc și-a administrat scurt în venă un 16% iar instituțiile de stat au tocat bani pe te miri ce. Am profitat cât s-a putut de economie, neobosindu-ne să o facem mai zdravănă. Acum România, la prima adiere geroasă pe piețele externe, se îndreaptă grăbită spre dezastru, pe același fond general de conflict steril și proastă gestionare a treburilor statului ca în anii cei mai negri ai guvernării CDR-iste. Leul e în picaj, bursa la fel, președintele e preocupat de hărțuirea Guvernul și viceversa, iar românii descoperă că ne ocolesc conductele cu gaz iar prețurile la termoficare explodează. Precum un avion rămas fără benzină și cu doi piloți bătăuși la comenzi, România dă semne că vrea să intre în vrie.

Până unde se va ajunge? Mă întreb care va fi imaginea cu care frații inamici din alianța D.A. vor intra în istorie, care vor fi performanțele acestui tandem. Va fi oare cea a insolvenților care au luat credite ipotecare în euro și care vor fi zvârliți afară din casă? Sau a dificultăților băncilor care nu mai pot să își recupereze banii de la aceștia? A pensionarilor famelici care din nou nu își mai pot plăti întreținerea, acum dublă? A exploziei șomajului? A scăderii dramatice și universale a puterii de cumpărare? Voi ce credeți?

Personal, singurul lucru pe care îl cred e că trebuie și trebuia făcut ceva ca avalanșa intenațională să nu ne înghită. Din păcate nu prea văd aceeași preocupare și la puternicii zilei.

Iarăși, am fost tras la de urechi că nu mai scriu. Desigur, la mijloc e și lehametea, sentimentul peștelui care se zbate pe uscat etc. Însă mai e ceva. Nu am mai comentat în ultima perioadă actualitatea pentru că nu vreau să mă transform într-un complice la un set de discuții lansate de la Cotroceni și a căror perpetuare slujește înainte de toate pe Băsescu. Pur si simplu nu am chef ca Basescu să își facă jocul de imagine pe cheltuiala mea de timp.

Ziele acestea agenda publică este dominată de refuzul lui Băsescu de a numi ministrul justiției. Închipuiți-vă ce s-ar fi discutat dacă nu ar fi existat mișcarea frenetică de glezne cu numirea Noricăi. Subiectul care ar fi ținut capul de afiș ar fi fost cel din paginile Gardianului - al convorbirilor declasificate între Nastasiu și Hayssam, și al existenței și naturii legăturilor între acesta din urmă și șeful statului. O astfel de discuție ar fi alimentat cele mai negre banuieli și cele mai corozive analize. Indiferent ce pot proba ”beyond a reasonable doubt” cele publicate în Gardianul sau ce ar mai putea să iasă la iveală odată cu săpăturile inerente în astfel de situații, tocarea măruntă pe televiziuni și prin ziare a subiectului, atragerea oamenilor politici în discuție și forțarea unui răspuns instituțional ar fi fost un cataclism pentru Basescu. Acesta ar fi fost pus pus să se justifice, să respingă variile scenarii iar imaginea sa ar fi suferit daune ireparabile.

Așa, subiectul a fost forțat pe o poziție accesorie, iar Basescu se scaldă în apele favorite, de unde va ieși indemn, dacă nu avantajat prin replicarea discursului său în presă. Nu mai scriu pentru ca nu vreau sa fiu transformat in carne de tun pentru propaganda prezidențială, alături de presa, comentatori si bloggeri, care se reped orbeste pe agenda publica aruncata de la Cotroceni. Prefer sa păstrez distanta, decât să particip prin comentariile mele la un exercițiu bine uns, iar pentru puținul pe care îl pot face în colțul meu de Internet să îl dejoc îmi e prea lehamite să insist.

Uneori lucrurile importante nu se văd cu ochiul liber și își duc viața discret în fundal. De pilda, pentru a vedea amprentele, criminaliștii utilizează un soi de pudră fină pe care o presară peste obiectele de la locul faptei. Cred că zăpada din aceste zile a jucat același rol. Ea a pus în lumină rezultatul luării în mână a treburilor țării de către cei care au fost la putere de ceva vreme, fie la nivel național fie la nivel local.

Care sunt rezultatele? Un haos total. Avioanele se ciocnesc pe piste de aterizaj cu mașini uitate acolo, responsabilii pe la instituții nu sunt numiți cu lunile din râcă politică iar cine are neșansa să interacționeze cu nepoții și amantele din administrație se poate ”bucura” de cel mai kafkian absurd birocratic și cea mai desăvârșită incomptență. Creșeterea economică se dezumflă amețitor, distanța între ce importăm și ce exportăm crește cu miliard după miliard, tinerii pleacă să culeagă căpșuni iar bătrânii își tratează problemele cardiovasculare alergând cu rețeta în mână din farmacie în farmacie după ”compensate”. România se împuținează, se urâțește și se transformă într-o fiertură haotică de zoaie, peste care tartorul de la Cotroceni toarnă , amestecându bulionul la foc mic, calomnie și demagogie sforăitoare.

A fost nevoie, după câteva ierni mai calde decât normalul, ca peste România să se aștearnă o ninsoare cu nimic excepțională pentru ca relieful situației de dezorganizare din țară să devină vizibil, măcar pe ici pe colo. Oamenii sunt lăsați, în nepăsare, sa stea zeci de ore pe aeroporturi pur și simplu pentru că se poate; Bucureștiul este îngropat într-un morman de zăpadă neevacuabilă pe care șoferii o mută cu lopata de colo colo și înapoi, ca să intre fie ca să iasă din parcare, pe bulevarde de trei benzi se circulă , ca melcul, după câteva zile pe o bandă; transportul în comun a fost anihilat iar până la alimentară îți rupi capul pe ghețușul pe care nimeni nu a aruncat o mână de nisip. Ca o cireașă pe tort, aștept lunea, când Bucureștiul se va popula cu oamenii veniți din vacanță, iar dacă vremea nu va face minuni, lucrurile în acest oraș, devenit pur și simplu invivabil, se vor bloca.

Plătim zilele astea faptul că am mușcat mai mulți decât trebuie la cuvintele goale ale unor politruci găunoși. Electoratul român s-a comportat ca o tânără fraieră căreia un golan îi vorbește despre cinste, fidelitate și iubire pentru ca după aceea să tragă ponoasele. Mă întreb dacă scumpii noștri connaționali se vor lăsa abuzați și la următorul scrutin din dragoste pentru cuvinte mari. Habar n-am, orice e posibil. România e o țară care nu a încetat niciodată să mă dezamăgească. Până una alta trăiesc într-un loc urât care nu mai funcționează. Regret că nu am emigrat când am putut.

In ultima vreme l-am vazut pe Geoana dand numeroase declaratii cordiale la adresa unui Nastase sau Iliescu, dupa ce i-a lasat pe tusa aproape trei ani. E cat se poate de clar ca Geoana si-a prins degetele in usa cu rezultatele scoase de PSD de cand e el la conducere, si incearca sa o dreaga.

Sincer, declaratiile astea de amor ma lasa rece si la fel trebuie sa lase pe oricine e trecut de varsta adolescentei politice. In contextul de fata singura chestie relevanta pentru viitorul politic al lui Geoana este ce “bani gheata” pune pe masa. ”Bani gheata” poate inseamna de pilda o declarartie care sa spuna ceva care se va intampla concret, daca nu a intreprinde chiar o actiune concreta. De pilda, astfel de declaratii ar putea fi:

-”Organizam congres”,
-”Eu il sustin pe Nastase/cred ca ar fi potrivit pentru functia x sau y, pe care o vom repune in joc cu ocazia O, in data de….”,
-”Vreau sa reformez PSD si ii cer lui Nastase, care are experienta, sa prezinte modul in care se va face concret. Incepem peste o saptamana” sau
-”Vreau ca Nastase sa elaboreze oferta PSD pentru anul electoral 2008. Concluziile grupului de lucru condus de Nastase vor trebui sa fie ratificate de PSD in conclavul statutar C pana in luna …”

In rest, sunt vorbe, eschive ale unui boxeur mediocru care alearga prin ring ca sa evite intalnirea cu pumnul si sa dea impresia ca boxeaza. Ce spune el, efuziunile sale lirice cu privire la colegi, declaratiile despre maretia metafizica a boxului, nu schimba cu nimic situatia strategica. Cel mult ascund din partea lui Geoana lipsa unui plan coerent si cautarea cu coada ochiului a parleazului care l-ar putea face sa sara peste corzi si sa scape. Oricum, e un balet pagubos pentru ca tine PSD in suspensie in zona gri a politicii. Personal, sper pentru binele PSD, sa il prinda cat mai repede partenerul de ring si sa se regleze lucurile. Mai devreme sau mai tarziu intalnirea fatidică cu dura realitate se va intampla oricum, pentru ca nimanui din partid nu ii place un scor de sub 20% cat poate sa scoata, prin puterile lui , Geoana.

PSD pierde foarte mult pentru ca e un partid care se face ca face politica. Asta e valabil si la exterior, unde a produs de la o butaforie de opozitie la o butaforie de social-democratie, dar si la interior, unde stilul Geoana produce intepenire in lipsa de proiect cu briz-briz-uri de gargara. Activitatea lui Geoana e in mare un balet verbal, pentru ca pe aici cam se termina orizontul gandirii sale politice . Desigur poate Geoana inceraca sa cumpere timp dand din verbe si substantive, poate isi inchipuie ca va putea dupa suvoiul de gratulatii sa spuna “eu am vrut, dar ei nu” . Însă nu conteaza ce crede, lucurile astea nu ii vor ameliora situatia. Nu declaratii din astea uduroase inseamna activitate politica din sfera vietii interne a PSD. I se poate da in cap cu ele pentru ca sunt goale de continut. In politica valoare au doar chestiunile care se sfarsesc cu o actiune (daca se poate folositoare și nu catastrofica precum impeachment-ul din mai), initiativele concrete, si nu amorul ghebos, simulat sau real.

După nenumărate porcării pe care le credeam expirate de la începutul anilor ‘90 şi chiar imundităţi, Băsescu ne mai serveşte azi o mizerie. Mă refer la noua porţie de lături aruncată azi de la amvonul prezidenial, cu ocazia admiterii obiecţiilor de neconstituţionalitate la legea uninominalului, în varianta executivului şi a APD.

Şi de data asta floarea puturoasă a politicii de băsesciene se dezvoltă sub forma unei teorii a conspiraţiei. Nimic nou aici, afară poate de recordul bătut în materie de contrafacere a realităţii. Şi aici ţineţi-vă bine! Cică a fost un complot ca poporul să nu aibă parte de uninominal! După ce zilele trecute Băsescu ne vorbise de ”cârdăşia” între ProDemocraţia şi Guvern, acum dezvoltă:

“A fost o minciună a Guvernului şi a domnului Pârvulescu. Pe domnul Pârvulescu am să îl mai cred, când soţia sa nu mai este salariată a Guvernului, cât rămâne salariată a guvernului, să nu mai vândă analize politice “, spune Băsescu la care adaugă: ”Nu pot crede că domnul Pârvulescu nu a ştiut ce face cu elementele de neconstituţionalitate din lege. Ele au fost un mecanism bine pus la punct ca legea să nu intre niciodată niciodată în funcţiune.” (sursa Realitatea.net)

Aha! Deci, Guvernul unelteşte pentru ca poporul să nu aibă parte de uninominal, de data aceasta nici să nu îţi vină să crezi cu cine, cu… Pârvulescu şi APD. Care va să zică, după ce aceştia din urmă s-au zbătut 10 ani pentru această variantă de uninominal, când îşi vedeau visul împlinit, şi-au sabotat interesul introducând voit elemente neconstituţionale. Curat murdar! Iar soţia lui Pârvulescu (care am aflat între timp că de fapt lucrează acolo din 1992) este proba în acest sens!

Pentru cine nu a sesizat încă elementul de delir introdus de Băsescu în politica românească, are acum o şansă excelentă să se lămurească. Însă oricât ar fi de ilogice şi pline de”cârdăşii” paranoide, aceste scenarii cu care este alimentat publicul ”prind”. Nu de pomană Băsescu se slujeşte de ele în dansu-i demagogic. Ca şi varianta sa de uninominal, ele au avantajul că sunt ”uşor de înţeles”. Băsescu fabrică un soi de ”junk food for the thought”, uşor pasabil, pe care îl regăsim în explicaţiile de mahala, unde coteria vinovată este singura teorie capabilă a clarifica lucrurile pentru minţile nedeprinse cu explicaţii serioase. E un ersatz dubios, în care basmul gros înlocuieşte energic realitatea.

Din păcate, prin aceasta Băsescu cultivă un mod extrem de nociv de a înţelege politica, şi asta nu numai pentru că este profund mincinos, ci şi pentru că ne deturnează atenţia de la problemele reale. Dacă este o problemă în toată afacerea asta, ea e cu privire la conţinutul articolelor de lege respective, nu cu privire la locul de muncă a doamnei Pârvulescu. Însă pentru Băsescu adevărul nu contează întrucât nu poate fi exploatat electoral eficient, iar pentru că scrupulele lipsesc cu desăvârşire, aceasta înseamnă falsificarea constantă a realităţii şi poluarea masivă a vieţii publice cu teme false.