Anul trecut am scris o serie de postari dedicate populismului, in care, bazandu-ma pe ce am mai citit si eu prin dreapta si prin stanga, incercam  sa clarific de o maniera relaxata natura populismului. Defineam populistul ca o finta care se prezenta drept singurul reprezentant al populus-ului, singurul aproape de “grassroots”, în opoziție cu o clasa politica instrainata de popor si concentrata asupra intereselor ei. E o capcana cu eficienta verificata, insa una veche, usor de dibuit pentru cine mai citeste una alta, dar mai ales o capcana care a dus la cele mai mari catastofe istorice.

Acum vad la TV ca PD-L-ul isi incepe campania defiland sub sloganul “ei cu ei, noi cu voi”. Imi pare rau ca acum un an nu mi-a venit sintagma asta scurta in minte, sa o pun titlu pe undeva, pentru ca e usor de constatat cat de bine incapsuleaza populismul. Am însă scuza că imi propuneam doar sa scriu ceva care sa faca accesibil un anumit fenomen politic, si nu sa scornesc slogane.

Ramane nerusinarea cu care PD-L-ul alege sa isi afiseze populismul. Ma intreb ce persoana poate sa mai aspire la un statut (de) intelectual si sa voteze PD-L-ul. Oricine va vota cu integritate PD-L-ul nu poate da dovada decat de analfabetism istoric si politic.