diogenecainele

Au mai ramas 15 zile de campanie pana la primul tur de scrutin. Pe piata s-au aruncat tot felul de sondaje, cu cifre extrem de diferite. Diferente sunt de 10-15 procente de la sondaj la sondaj, ceea ce inacceptabil dpdv profesional. Însă oricat de imprecise cifrele, putem extrage un tablou general. Ce stim sigur?

Scorul cel mai mare in aceste sondaje il are Sorin Oprescu. Oprescu sosea in campanie ca personajul cu cea mai mare notorietate si profilul cel mai consistent, iar ceea ce sociologii/psihologii numesc “exposure effect” , care face oamenii sa prefere produsele sau candidatii cunoscuti, ii ofereaun un headstart consistent. In conditii normale insa asta nu l-ar fi transformat nici macar in favorit. Insa ca si Basescu la prezidentiale, Oprescu a beneficiat de un accident imprevizibil, ba chiar de mai mult: ca si in 2004, biroul electoral si-a dat cu stangul in dreptul. Asta i-a oferit un bonus emotional capabil sa genereze chiar un soi de “landslide” in intentia de vot. In plus fata de Basescu, cadoul catre Oprescu a fost o expunere media de care altfel ar fi fost lipsit cu aproape cu desavarsire. Ba chiar avem de a face cu o expunere uriasa, de care niciunul din contracandidati nu a beneficiat (daca un om cu date de audienta ar sta sa calculeze GRP-ul pe bucuresteni, pariez ca ar ajunge la cateva mii de puncte), si culmea intr-un moment cheie al campaniei.

Pe de alta parte, neavand bani ( nici echipa, nici “surrogate speakers” care sa replice si sa ii vorbeasca pentru el etc) iar mesajul ajungandu-i la saturatie in perioada cand a facut prima pagina a media, resursele de crestere ale lui Oprescu sunt , ceteris paribus, inexistente. Este de asteptat ca Oprescu sa scada, in principal sub asaltul campaniilor contracandidatilor. Ramane de vazut cat. Asta depinde doar de campaniile contracandidatilor. Desi am auzit prin presa imbecilitatea, atribuita unor specialisti, ca in campanie nu se intampla nimic, tin sa precizez ca literatura de specialitate citeaza , dimpotriva, “low involvment local elections” ca tipul de alegeri unde publicitatea electorala are efectul maxim, iar alegerile din Bucuresti se subsumeaza bine acestui tip. De asemenea, ultimele doua saptamani sunt cela in care in campanii se trage cel mai tare.

Urmeaza un puton de challengeri. Cu exceptia lui Orban, campaniile sunt slabe. Orban pare sa se fi adaptat ceva mai bine profilului bucuresteanului, si duce o campanie creativa. Fondurile par de asemenea pe masura. La fel de ample par fondurile si in cazul lui Blaga, insa campania este absolut terna. In cazul sau nici persoana/persona/prezenta publica a candidatului nu aduce niciun soi de plusvaloare din punctul de vedere al campaniei, nici mijloacele folosite nu stralucesc. La volumul sau, este posibil ca si mesajul PD-L sa fi atins saturatia.

In fine, urmeaza campania lui Diaconescu, care e saraca din punctul de vedere al mijloacelor folosite, si neinspirata ca strategie si materiale. Diaconescu care ar putea sa faca treaba bine si ar putea deveni si un personaj care sa capteze masiv simpatie, in orice cursa electorale. El are insa un handicap: rezerva. Asta, dincolo de notorietatea numelui, il face putin cunoscut ca persoana votantilor. Este un element care ii scade din credibilitate si capacitatea de a se demarca la capitolul incredere. In plus, campania sa (plicticoasa de altfel) sufera de o eroare de coordonare fundamentala, chiar de manual (cine e interesat ii dau si referinte bibliografice): a iesit la atac inainte de a se fi prezentat realmente.

Cam asta e tabloul la mijlocul campaniei. Nu vreau sa trag nicio concluzie despre ce se va intampla la urne, pentru ca lucrurile se pot schimba amplu. Vom trai si vom vedea.