diogenecainele

Simpla poziție pentru Năstase de redactor al unei oferte electorale respiră artificialitate. Cel puțin mie mi se pare un soi de Elba politică, în care este exilat un personaj a cărui prezență nu poate să nu însemne ceva. Este o funcție creată pentru o persoană de care e imoral și contraproductiv să te lepezi, dar de care unii se tem, tocmai pentru că are capacitatea de a se impune politic. Funcția respectivă reprezintă un soi de recunoaștere a evidentului - capacitatea politică a lui Năstase - urmată de o amputare a tuturor pârghiilor prin care aceasta se poate exprima.

Alegerea în funcția de președinte al Consiliului Național ar însemna semnul concret al unei schimbări de macaz în direcția onestităţii și dorinței reale de a aduce procente partidului. Prin departamentele și atribuțiile pe care rolul de președinte al Consiliului Național i le pune la dispoziție, capacitățile lui Năstase vor putea să fie puse realmente la lucru. În caz contrar, simpla sa menținere în calitate de redactor al unor documente de ofertă electorală riscă să lase totul la nivelul unui exercițiu steril de salon, prin care PSD-ul nu realizează nimic, asta doar pentru a păstra niște aparențe utile unora. Dacă nu i se vor da instrumente prin care să determine varii structuri ale PSD să implementeze această ofertă, să monitorizeze implementarea sa etc totul se va duce pe apa sâmbetei. Sau vă închipuți că Năstase îi va strânge pe cei care au varii pârghii în mână și le va face învățământ politic? E cel puțin ineficient, dacă nu ridicol. PSD are nevoie urgentă de efectul competențelor lui Năstase, efect care nu va fi simțit decât dacă i se vor acorda pârghii reale în PSD.

Desigur, nimeni nu e naiv să creadă că această situație este cauzată de altceva decât de jocul forțelor în interiorul PSD și că până la urmă reglarea echilibrului dintre ele va fi elementul decisiv. Însă aceasta e un argument foarte puternic pentru alegerea lui Năstase în această poziție. Atâta vreme cât nu se va găsi un echilibru între diferitele orientări, clivajul din interiorul PSD nu va fi rezolvat, iar PSD va avea o identitate confuză, care nu va atrage entuziasmul nimănui. Să ne amintim, rezultatul de la europarlamentare a arătat - prin structura celor care au ieșit la vot și au votat stânga - că PSD se reazemă pe un electorat format din simpatizanții ”vechii gărzi”, iar politica de marginalizare a acesteia din ultimii ani a fost un eșec răsunător, neaducând noi votanți și aruncând în picaj cifrele PSD din sondaje. Un ”nu” spus acestei orientări înseamnă un ”nu” spus acestui electorat. Consecința: pierderea soclului stabil care face acest partid să există. Rezultatul este previzibil - pierderea interesului acestui segment pentru PSD, vria încrederii în PSD, și incapacitatea de a adăuga pe acest fundament ce se va surpa noi procente care să aducă PSD la guvernare. Mai departe, în următorii ani, PSD va fi pus în incapacitatea principială de a atrage încrederea unui electorat din alte categorii. Aceștia din urmă nu își vor pune niciodată votul într-un partid hemoragic, în pierdere accentuată de încredere. Există un fenomen de sociologie electorală binecunoscut, care spune că oamenii tind să meargă, gregar, acolo unde văd pe ceilalți că și-au plasat încrederea. Acest fenomen ar putea însemna sfârșitul PSD, în termenul reprezentat chiar de un singur ciclu electoral.

Năstase, când i s-au dat lucrurile pe mână, a știut să conserve acest electorat ”tradițional” și, în plus, să atragă alte categorii, câștigând parlamentarele din 2004, în condițiile în care era PSD avea statutul neprielnic din punct de vedere electoral de partid la guvernare. Care este opțiunea benefică pentru PSD este prin urmare un lucru evident.