PSD sau starea de anti-natura (live blogging)

(comentariu al unei prestatii live a lui Geoana si a unora dintre insotitorii sai 22.10 PM-23.57PM)

Ma uit la Reaitatea TV, unde PSD este invitat sa se prezinte. Subiectul care se impune natural inainte de toate este rolul lui Adrian Nastase in PSD.

E semnificativ acest lucru. Chiar si in absentia, Nastase se regaseste in prim-planul chestiunii PSD. Ziaristii intreaba insistent cum este posibil ca un om care strange 5 milioane de voturi si cu experienta sa politica poate fi lasat pe tusa. Cu cat se incearca lasarea lui Nastase mai pe margine, cu atat PSD devine un organism mai curios, in care figura lui Nastase apare mai abitir prin golul pe care il lasa. Fara Nastase PSD este o entitate incomprehenisbila. Oricum, daca s-ar fi putut cumva prezenta coerent si fara Nastase, Geoana&co nu au reusit sa ofere un astfel de profil inchegat. Daca PSD are niste argumente pentru care ar putea fi votat si pentru care este credibil acum – guvernare eficienta, creseterea nivelului de trai etc – acestea sunt reziduuri ale faptului ca la un moment dat , prin Nastase, a reusit aceste lucruri. Asa cum a aratat experienta ultimilor ani, fara Nastase , PSD este un partid insipid , care nu inspira niciun entuziasm electoratului.

Ziaristii din studio incearca sa scoata de la Geoana un raspuns cu privire la soarta lui Nastase. Geoana ii ofera la un moment dat un rol la serviciul de hartii ale PSD, la redactat strategii, oferte or whatever. E clar ca asta nu inseamna nimic, atata vreme cat actorii politici ai PSD nu se vor supune strategiei Or nimeni nu isi inchipuie ca Geoana vrea sa fie teleghidat de Nastase. Sau vrea, scapandu-l pe Nastase de la munca de redactor de texte inutile? Intr-un final, Geoana raspunde, dupa 40 de minute, ca nu isi permite sa faca gesturi care sa incurajeze clisee negative. Neamical. Cliseele negative respective s-au cam demonetizat, mai ales dupa supralicitarile inerente unei strategii politice basesciene care a uzat tema pana i s-a vazut urzeala. Geoana arata iarasi ca nu are nici un fel de orizont, in cazul in care convingerea e autentica.

BTW, unde este in emisiunea asta Diaconescu? Parca lipseste si el din peisaj. E oare Geoana din ce in ce mai singur?

Geoana spune ca urmatorul Consiliu National va aborda strict problema candidatilor la locale. Candidatii la locale sunt doar una din multele probleme pe care trebuie PSD sa le discute pentru ca sa abordeze pregtit un an electoral in care PSD intra absolut nedefinit. Mie mi se pare o atitudine scandaloasa, nu numai din cauza ca nu prea pricepi de ce are nevoie acest partid. Mi se pare scandaloasa si pentru ca in spatele ei poti ghici usor incercarea de a evita o gramada de probleme dificile, dar care odata puse pe tapet, pot periclita scaunul de presedinte. Cata vreme criza PSD va fi maturata sub covor? Ma intreb daca PSD-istii sunt dispusi sa incaseze bulgarele de zapada la mijlocul (deja) a traseului sau, sau la sfarsit si sa fie striviti? Discutarea elementelor de criza ale PSD este ucigatoare pentru poztia lui Geoana. Status quo-ul e in schimb ucigator pentru PSD.

(numele lui Nastase apare din 5 in 5 minute pe tot parcursul emisiunii)

Echipa PSD este masacrata de ziaristi. PSD-istii din studio improvizeaza raspunsuri la teme impuse de interesele altora in spatiul public. In mod normal, pentru ca un partid sa aiba succes electoral trebuie sa se discute temele si initiativele sale. Asta pune in evidenta cat de lipsit de puterea a lua initiativa, de priza si de elemente de oferta cu impact este PSD. Intr-o campanie electorala PSD va fi mancat de viu.

Oglindă, oglinjoară, care-i realitatea politică în țară?

Astăzi l-am văzut pe Geoană replicând intenției lui Năstase de a candida din partea PSD pentru președinție așa:

“Partidul nostru are o regulă extrem de clară în care îşi desemnează în procedură statutară, prin consultarea membrilor şi votul partidului, candidatul la preşedinţie. Asta nu e o chestiune pe care o decizi… Te duci seara şi te uiţi în oglindă şi spui: măi, am moacă de prezidenţiabil. Nu funcţionează aşa”(Sursa: Realitatea.net).

Da, domnule Geoană, cu siguranță nu voia să neglijeze procedura de desemnare. Este o intenție, deci nimic mai firesc decât să ți-o manifești. Și desigur, după ce îți anunți intenția, va trebui să fii validat de către membrii de partid. (Ba chiar aș propune să fie validat de către toți membrii de partid, într-un scurtin unde să își dea votul toți, și nu doar de un conclav. Ar fi un test maxim al competitivității și legitimității, nu doar parerea cuiva în conferința de presă. Pentru cine e interesat, am scris pe larg – vezi aici, postarea Cum se poate reforma PSD cu adevărat?”)

Pentru mine este în schimb absolut incomprehenisbilă această reacție explozivă și nefirească la un gest absolut firesc. Să fie vorba de nesiguranța unui șef de partid cu palmares incert și care se simte amenințat? Nu știu. Ceea ce ar trebui să fie clar de la început este că PSD-ul are nevoie de Năstase din rațiuni pragmatice. Nu din rațiuni estetice și nici din rațiuni de legitimare.

Lucrurile evoluează. Important e să le pricepi din vreme, și să nu fii mereu în contratimp, cum a fost PSD-ul permanent în ultimii ani. O schiță a lor ar fi cam așa: Discursul fals anticorupție se demonetizează și, după cum a arătat-o inclusiv ultimul referendum – cel pentru uninominalul lui Băsescu – nu mai scoate lumea la vot. Așa că dosarele fabricate cu grijă nu vor mai fi bomba care ar fi putut fi odată. Mai mult, dincolo de ce e important pe agenda votantului, gesturi gen opt dintr-o lovitură, dar zero de la PD, subminează credibilitatea oricărei acuzații. Și mai e ceva. Oricum ar încerca să se sucească, PSD va fi tot ca partidul lui Năstase și Iliescu va fi perceput.

Numai că nu aș sugera nimanui din PSD să se gândească prea mult la asta, pentru că ce e o temă importantă pentru hardlinerii dreptei, nu e și pentru electoratul indecis. În schimb în anul în care vine, acest electorat s-ar putea să prețuiască din ce în ce mai mult o guvernare coerentă, performanța economică, reducerea sărăciei, abordarea consensuală, aprofundarea integrării europene etc – tocmai ce întruchipează cei de care vă speriați că ar putea reveni în centrul activității PSD. Năstase e extrem de credibil în aceste ipostaze. (Nu mai vorbesc de faptul presa e extrem de interesată de orice ieșire a sa. E un greu al politicii care nu poate fi ignorat. Dar asta e altă problemă) Așa că ar fi suicidar să nu îl pui pe Năstase în prima linie. E deci incomprehensibilă reacția de azi din punct de vedere rațional și pragmatic.

Această fobie de Năstase s-ar putea să fie greșeala politică definitivă a lui Geoană. Din păcate, ea va fi și greșeala definitivă a PSD-ului.

The hungry pig strikes again

În 2000 imaginea care a ajuns să caracterizeze Convenția Democratică era acea a porcilor din crescătorii care rodeau flămânzi barele cuștilor. Au urmat niște ani mai buni, și ,deși după cei 8% din 2004, ritmul creșterii economice a fost permanent în declin, totuși lucrurile nu luaseră o turnură amenințătoare. Așa că , anesteziată de creșterea nivelului de trai, toată lumea se uita fericită și mulțumită la show-ul politic permanent de la TV.

Acum descoperim că ne-am păpat gâsca cu ouă de aur a creșterii economice. Am făcut totul pentru a ne da iluzia că trăim bine, și am deschis baierele pungii. Clasa de mijloc și-a administrat scurt în venă un 16% iar instituțiile de stat au tocat bani pe te miri ce. Am profitat cât s-a putut de economie, neobosindu-ne să o facem mai zdravănă. Acum România, la prima adiere geroasă pe piețele externe, se îndreaptă grăbită spre dezastru, pe același fond general de conflict steril și proastă gestionare a treburilor statului ca în anii cei mai negri ai guvernării CDR-iste. Leul e în picaj, bursa la fel, președintele e preocupat de hărțuirea Guvernul și viceversa, iar românii descoperă că ne ocolesc conductele cu gaz iar prețurile la termoficare explodează. Precum un avion rămas fără benzină și cu doi piloți bătăuși la comenzi, România dă semne că vrea să intre în vrie.

Până unde se va ajunge? Mă întreb care va fi imaginea cu care frații inamici din alianța D.A. vor intra în istorie, care vor fi performanțele acestui tandem. Va fi oare cea a insolvenților care au luat credite ipotecare în euro și care vor fi zvârliți afară din casă? Sau a dificultăților băncilor care nu mai pot să își recupereze banii de la aceștia? A pensionarilor famelici care din nou nu își mai pot plăti întreținerea, acum dublă? A exploziei șomajului? A scăderii dramatice și universale a puterii de cumpărare? Voi ce credeți?

Personal, singurul lucru pe care îl cred e că trebuie și trebuia făcut ceva ca avalanșa intenațională să nu ne înghită. Din păcate nu prea văd aceeași preocupare și la puternicii zilei.

Telegramă din România

Cursul leului se prăbușește. Stop. Basescu vrea imaculați pentru portofoliul justiției. Stop. Deficitul balanței de plăți crește amețitor. Stop. Băsescu o caută pe Norica la dosare. Stop. Romanii se luptă cu nămeții și drumurile. Stop. Băsescu se luptă cu mogulii. Stop. Întreținerea va veni luna viitoare 8 milioane la trei camere. Stop. Pe Băsescu îl doare de uninominal. Stop. Gazele se vor scumpi cu 70%. Stop. Băsescu îl sună disperat pe Tariceanu să vorbească despre numiri. Stop. Ziarele scriu despre cazuri de corupție ale PD-L. Stop. Basescu da semnalul reînceperii telejustitiei pentru greii care nu sunt în PD-L. Stop. Bursa scade. Stop. Băsescu mărită cu sila partide, și face din socialiști populari care se intitulează liberali. Stop. Economia nu mai duduie. Stop. Basescu duduie. Stop.Basescu, stop! Stop!

De ce nu am scris zielele astea?

Iarăși, am fost tras la de urechi că nu mai scriu. Desigur, la mijloc e și lehametea, sentimentul peștelui care se zbate pe uscat etc. Însă mai e ceva. Nu am mai comentat în ultima perioadă actualitatea pentru că nu vreau să mă transform într-un complice la un set de discuții lansate de la Cotroceni și a căror perpetuare slujește înainte de toate pe Băsescu. Pur si simplu nu am chef ca Basescu să își facă jocul de imagine pe cheltuiala mea de timp.

Ziele acestea agenda publică este dominată de refuzul lui Băsescu de a numi ministrul justiției. Închipuiți-vă ce s-ar fi discutat dacă nu ar fi existat mișcarea frenetică de glezne cu numirea Noricăi. Subiectul care ar fi ținut capul de afiș ar fi fost cel din paginile Gardianului – al convorbirilor declasificate între Nastasiu și Hayssam, și al existenței și naturii legăturilor între acesta din urmă și șeful statului. O astfel de discuție ar fi alimentat cele mai negre banuieli și cele mai corozive analize. Indiferent ce pot proba ”beyond a reasonable doubt” cele publicate în Gardianul sau ce ar mai putea să iasă la iveală odată cu săpăturile inerente în astfel de situații, tocarea măruntă pe televiziuni și prin ziare a subiectului, atragerea oamenilor politici în discuție și forțarea unui răspuns instituțional ar fi fost un cataclism pentru Basescu. Acesta ar fi fost pus pus să se justifice, să respingă variile scenarii iar imaginea sa ar fi suferit daune ireparabile.

Așa, subiectul a fost forțat pe o poziție accesorie, iar Basescu se scaldă în apele favorite, de unde va ieși indemn, dacă nu avantajat prin replicarea discursului său în presă. Nu mai scriu pentru ca nu vreau sa fiu transformat in carne de tun pentru propaganda prezidențială, alături de presa, comentatori si bloggeri, care se reped orbeste pe agenda publica aruncata de la Cotroceni. Prefer sa păstrez distanta, decât să particip prin comentariile mele la un exercițiu bine uns, iar pentru puținul pe care îl pot face în colțul meu de Internet să îl dejoc îmi e prea lehamite să insist.

În România e haos

Uneori lucrurile importante nu se văd cu ochiul liber și își duc viața discret în fundal. De pilda, pentru a vedea amprentele, criminaliștii utilizează un soi de pudră fină pe care o presară peste obiectele de la locul faptei. Cred că zăpada din aceste zile a jucat același rol. Ea a pus în lumină rezultatul luării în mână a treburilor țării de către cei care au fost la putere de ceva vreme, fie la nivel național fie la nivel local.

Care sunt rezultatele? Un haos total. Avioanele se ciocnesc pe piste de aterizaj cu mașini uitate acolo, responsabilii pe la instituții nu sunt numiți cu lunile din râcă politică iar cine are neșansa să interacționeze cu nepoții și amantele din administrație se poate ”bucura” de cel mai kafkian absurd birocratic și cea mai desăvârșită incomptență. Creșeterea economică se dezumflă amețitor, distanța între ce importăm și ce exportăm crește cu miliard după miliard, tinerii pleacă să culeagă căpșuni iar bătrânii își tratează problemele cardiovasculare alergând cu rețeta în mână din farmacie în farmacie după ”compensate”. România se împuținează, se urâțește și se transformă într-o fiertură haotică de zoaie, peste care tartorul de la Cotroceni toarnă , amestecându bulionul la foc mic, calomnie și demagogie sforăitoare.

A fost nevoie, după câteva ierni mai calde decât normalul, ca peste România să se aștearnă o ninsoare cu nimic excepțională pentru ca relieful situației de dezorganizare din țară să devină vizibil, măcar pe ici pe colo. Oamenii sunt lăsați, în nepăsare, sa stea zeci de ore pe aeroporturi pur și simplu pentru că se poate; Bucureștiul este îngropat într-un morman de zăpadă neevacuabilă pe care șoferii o mută cu lopata de colo colo și înapoi, ca să intre fie ca să iasă din parcare, pe bulevarde de trei benzi se circulă , ca melcul, după câteva zile pe o bandă; transportul în comun a fost anihilat iar până la alimentară îți rupi capul pe ghețușul pe care nimeni nu a aruncat o mână de nisip. Ca o cireașă pe tort, aștept lunea, când Bucureștiul se va popula cu oamenii veniți din vacanță, iar dacă vremea nu va face minuni, lucrurile în acest oraș, devenit pur și simplu invivabil, se vor bloca.

Plătim zilele astea faptul că am mușcat mai mulți decât trebuie la cuvintele goale ale unor politruci găunoși. Electoratul român s-a comportat ca o tânără fraieră căreia un golan îi vorbește despre cinste, fidelitate și iubire pentru ca după aceea să tragă ponoasele. Mă întreb dacă scumpii noștri connaționali se vor lăsa abuzați și la următorul scrutin din dragoste pentru cuvinte mari. Habar n-am, orice e posibil. România e o țară care nu a încetat niciodată să mă dezamăgească. Până una alta trăiesc într-un loc urât care nu mai funcționează. Regret că nu am emigrat când am putut.