diogenecainele

Aţi fost chemaţi de preaiubitul nostru preşedinte să vă daţi în curând cu părerea cu privire la următoarea întrebare:

“Sunteti de acord ca, incepand cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul Romaniei, toti deputatii si senatorii sa fie alesi in circumscriptii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar in doua tururi?”

Este probabil ca în următoarea perioadă vi se va spună tot felul de poveşti, ca şi cum ar fi cel mai clar lucru de pe lume că un sistem de vot de tipul cutare şi cutare este cel mai bun. Nu puneţi botul. Dacă veţi consulta literatura de specialitate veţi vedea că nu există un asemenea făt-frumos care să se detaşeze în învingător. Chiar dacă Diogene nu este specialist în sisteme electorale, meseria l-a făcut să se mai uite în volumele cu pricina, fie şi pentru divertisment. El a găsit că atmosfera este mai degrabă una în care se evaluează avantajele şi dezavantajele fiecăruia, şi sincer nu îi vine în minte vreun autor care să spună, chiar şi în cazul în care are o înclinaţie puternică pentru un anumit sistem, că acesta nu posedă şi dezavantaje, care nu sunt în nici un caz detalii neglijabile. Înseamnă asta că putem da cu banul? Nu. Aceeaşi oameni sunt de obicei la fel de preocupaţi să sublinieze (când nu lasă să se înţeleagă) că succesul unui sistem sau altul depinde de felul cum arată societatea respectivă, efectele unui sistem putând rezolva sau dimpotrivă exacerba anumite probleme din ţara sau teritoriul respectiv.

Buuun, şi care sunt efectele uninominalului pentru care preşedintele vă cere să vă scărpinaţi în cap? Care sunt avanatajele şi dezavantajele?Avantajele cele mai importante sunt că e uşor de înţeles şi conduce la majorităţi guvernamentale puternice. Dezavantajele sunt că poate scădea drastic posibilitatea de expresie a unor minorităţi (nu întotdeauna) şi deformează grav reprezentativitatea Parlamentului în raport cu opţiunile partinice ale alegătorilor.

Acum sunt aceste efecte benefice societăţii româneşti? NU. Ele vor exacerba tendinţele autoritariste care se manifestă la noi. Principala caracteristică a vieţii politice dâmboviţene (şi aşa va rămâne, se pare, pe termen mediu) sunt încercările repetate ale lui Băsescu de a acapara putere de decizie în stat. Desigur, asta place multor români, însă nu mai e nevoie să vă spun că o astfel de concentrare e nocivă. Vă închipuiţi cum ar arăta România cu Băsescu în frunte şi cu un partid obedient ca PD având o majoritate puternică în Parlament (scenariu foarte probabil), şi implicit guvernul la pachet? Mie scenariul în care nu există nici o forţă care să îi dea peste degete lui Băsescu mi se pare de coşmar. Dacă satisfacem inclinaţiile autoritariste ale personajului consecinţele vor fi simple şi tulburătoare. Scenariul în care se cumulează lipsa de respect faţă de orice regulă notorie pentru ipochimen cu arhicunoscuta zicere a lordului Acton că ”puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut” mie îmi dă ameţeli.

Acum aveţi două opţiuni - fie să votaţi ”Nu” fie să boicotaţi. Eu prefer a doua opţiune. Pur şi simplu e sub demnitatea mea să mă fac complice la un joc politicianist. Nu vreau să fiu luat de prost şi instrumentalizat aşa încât să pun umărul la un joc organizat în scopuri imorale. De aceea mă voi duce să votez în alegerile europene, dar nu voi vota în referendum chiar dacă sunt acolo!

Astăzi l-am văzut pe Băsescu călcând în picioare dintr-un foc constituţie, bun simţ, reguli ale logicii, propriul cuvânt etc. Nu stau să le analizez. Găsiţi filmarea cu anunţul referendum-ului şi făceţi-vă o opinie. Nu mai vreau să vă demonstrez nimic. Sunt obosit. Sunt sătul. Sunt inutil ca ca momâia unui silogism. Mă întreb cum va arăta România când va guverna singur cu PD-ul, când nimic nu îi va sta în cale. M-am săturat. Tot ce mai pot spera este să am suficient stoicism.

Ce are banana cu câinele? Absolut nimic, cel puţin până recent în istoria patriei. Însă trăim vremuri măreţe.

De câteva zile toate ecranele sunt invadate de caltaboş mai ceva ca galantarele ceauşiste de insipidele cutii cu creveţi. PD-ul şi-a făcut din el o adevărată mantră, pe care a început să o marteleze goebbelsian pe creierele alegătorilor, că deh se apropie votul. Până şi PSD-ul tot mai famelic în materie de procente s-a dus cu un caltaboş la Guvern, poate mai mulge o picătură de popularitate din această situaţie. După asemenea clovnerie inteligentă i-aş sugera să se rebrănduiască sub imaginea păstârnacului, pentru că prin gesturi din astea pune umărul la ţinerea sus pe agenda publică a unei situaţii croite de Cotroceni după dimensiunile sale şi strict pentru profitul propriu. Cine crede încă altceva,îl rog să încerce să îşi explice întâi apariţia casetei , pardon , CD-ului cu cei doi. Cui foloseşte? În nici într-un caz procedurii penale.

Pe cei care au fost condiţionaţi ca nişte animale de laborator să se caţere isteric pe pereţi la auzul cuvântului ”corupţie”, îi rog să se manifeste omeneşte şi să înţeleagă bine: nu fac apologia corupţiei! Priceput? Staţi calm, sunt perfect de acord, poate nimic nu este mai util patriei în acest moment decât o justiţie care să trimită uns pe ăia care merită la zdup iar pe aia care nu au făcut nimic să îi ejecteze, fără zgomot şi daune ireparabile de imagine, înapoi în civilie. Însă motivele pentru care am ajuns la acest punct comun s-ar putea să fie diferite.

Eu cred că nu este nimic mai periculos şi mai contrar democraţiei decât populismul iar în acest moment asistăm la detonarea bombei populiste pe TV. Nu o să vă duc înapoi la greci , dar ţin să vă informez că demagogii s-au folosit dintotdeauna de tema corupţiei clasei politice , iar în momentul în care poporul muşca rezultatul era constant că democraţia se transforma în tiranie. Mă feresc să numesc această regularitate o lege a istoriei, pentru că nişte minţi fine în materie de filosofie politică m-au convins de anumite lucruri, dar cu certitudine este reţeta de care nu s-a privat nici un aspirant la dictatură.

Pur şi simplu refuz să mă las manipulat de nişte acţiuni extrem de toxice pentru democraţie şi tot ce aduce ea bun (deşi mulţi nu sunt conştienţi de respectivele binefaceri cum nu sunt conştienţi de aerul pe care îl respiră). Nu vreau să trăiesc într-o republică bananieră şi nici măcar în una care seamănă pe departe cu ea .

Ei bine, ca să rezolv definitiv misterul, poate cei care vor să slujească democraţiei ar trebui să vânture nu caltaboşul ci banana. Când justiţia va lua locul mascaradei şi pretextului electoral, vom putea defila liniştiţi şi cu caltaboşi, relaxaţi că justiţia face ce trebuie şi nu e deturnată. Între timp însă va trebui să avem banana în minte. Aşa că până când populismul băsescian va fi eliminat din viaţa publică românească pe acest blog va trona impertinentă, la loc vizibil, o banană (o voi plasa peste câteva zile în sidebar). E forma mea de protest faţă de infracţiunea la adresa democraţiei pe care v-am expus-o.

PS: Din păcate sunt un om izolat şi nu am legăturile prin care să pot pune pe picioare ceva care să semene cu o mişcare de protest, aşa că sunt conştient că ce propun mai jos nu se va propaga foarte mult sau chiar deloc. Însă aş vrea să cer un lucru tuturor celor care ţin la demnitatea lor de fiinţe raţionale ce nu se lasă aţâţate şi manipulate ca nişte vite şi, evident, sunt de acord cu ce am scris în această postare: să îşi pună pe blog-ul/ site-ul propriu, la loc vizibil, imaginea unei banane cu scurte explicaţii asupra rostului prezenţei ei acolo. Dacă sunt în pană de inspiraţie sau de imagini pot să dea copy/paste din acest text, să folosească imaginea etc, deoarece nu am pretenţii de copyright pe ele .

Tocmai l-am auzit pe Boc urlând că faplele de corupţie de care este acuzat cabinetul liberal au făcut înconjurul pământului. Au făcut înconjurul pământului pentru că a existat o premiera modială a unei metode spectaculoase de rafuială politică prin difuzarea de imagini-bombă la TV (pe vremea Revoluţiei Culturale televizoarele erau puţine) . Există şi în alte democraţii procese de corupţie, demisii de miniştrii, unii sunt şi băgaţi la mititica iar ţările respective se decurcă, sunt respectate şi prosperă. Însă imaginile şi convorbirle realizate în urma filajelor rămân la dosar, mai ales până la judecarea procesului. Asta înseamnă şi că nu veţi vedea niciodată politicianul civilizat din ţări civilizate folosindu-se de asemenea unelte ucigaşe pentru imaginea ţării .

Desigur situaţia este foarte gravă. Să nu ne mire dacă nivelul de încredere al României la Bruxelles se va prăbuşi cu zgomot şi cu consecinţe. Cei de acolo sunt şi ei oameni şi reacţionează omeneşte la asemenea imagini cu efect garantat. Ticăloşia adevărată e în grădina PD-ului şi a lui Băsescu, care împing România pe marginea prăpastiei pentru ca apoi să se prefacă a o salva. Costurile acestui joc dur de imagine le vom plăti cu toţii cât de curând.

Dupa zile întregi in care populaţia a fost lasată să saliveze fluturându-i-se pe sub nas caltaboşi şi palincă, în sfârşit i s-a oferit ce aştepta: un film spectaculos. Nu contează cine sunt actorii acestui film. Singura observaţia interesantă ce se poate face la adresa lor e că în concursul de fraieri pentru ocuparea postului de politician rapace ei au ieşit învingători, căzând primii în cursa întinsă de păsărarul naţiei.

Important este ce vrea să zică scenariul. Ni se prezinta aici, pe înţelesul tuturor şi cu evdenţa lucrului vazut la TV, aventurile unor odioşi cu accent provincial şi apetit imens care iau şpagă, trafichează influenţă şi manaresc licitaţii. Dupa ce a fost lasat să aştepte, într-o acţiune de teasing clasica, serviciul de telenovele aferent DNA a servit poporului un un adevărat Roswell politico-judiciar. Iar pentru ca toata lumea sa inteleaga morala, şi să valorifice în direcţia corectă excitaţia acumulată, filmul se incheie apoteotic cu remarca unuia din personajele negative, care face referire la Basescu, caruia îi va fi mult mai greu acum să lupte cu corupţii pentru că Tariceanu i-a dizolvat Comisia.

Nu ştiu ce cauta acele remarci într-o probă judiciară. Asta doar daca nu m-am culcat aseară în România şi m-am sculat de dimineaţă în Coreea de Nord, unde opiniile politice constituie delicte penale. Totuşi nu ar fi exclus ca asta să se întâmple cât de curând: prin această manipulare DNA şi Băsescu capătă o credibilitate pe care o vor putea folosi pentru a sări asasin la gâtul oricărui politician incomod. Dacă mâine DNA-ul decide să îl ancheteze pe Tăriceanu sau pe Maica Tereza pentru asasinatul Elodiei, o va putea face în aplauzele publicului mesmerizat.

În acest moment PSD-ul lui Geoana răceşte în tăcere cadavrul moţiunii. E un priveghi sărăcăcios, al unei rude abulice, concepută dincolo de momentul în care o cerea ceasul biologic, şi care a lăsat în urmă doar datorii. Dar nu despre acest peisaj trist vreau să vă vorbesc. Nu că aş vrea să vă cruţ. Vă voi vorbi de ceva şi mai sinistru - următoarea încercare ce stă în faţa acestei familii tulburate. Alegeri europene? Neah. Ceva mai prozaic: bugetul.

Plin de compasiune stau şi eu şi ma gândesc: cum o fi mai bine, să îl voteze sau nu. Pentru uzul raţiunii (activitate recomandată de Diogene), să o luăm more geometrico:

Cazul #1. Să presupunem întâi că îl votează. Ce se întâmplă în acest caz? Familia şi-o ia scurt în freză de la un notoriu golan politic. Aceasta are deja în panoplia sa de şişuri, ace şi ibrice un instrument fetiş. E vorba de chestia aia cu grupurile de interese care se adună în orgii ale conspiraţiei, treabă pe care sunt sigur că aţi mai auzit-o. Probabil va fi servită asezonată cu niţel delir de interpretare în legătură motivele - evident venale - pentru pentru care a căzut moţiunea. E o chestie atât de ieftină încât probabil marele golan nici nu se va deranja să o învârtă personal şi la ore de mare audienţă pe sub nasul celor pe care îi rachetează politic de aproape 3 ani, şi îşi va lăsa pe aia mai mici să dea iama ca să îşi facă mâna. Sau cine ştie, poate nu se vor deranja nici aceştia. La cât e de descompus profilul politic al PSD-ului, poate îl lăsă să îşi continue procesul putrid până dispare cu totul.

Cazul # 2. Să presupunem că nu votează moţiunea. Şi în acest caz familia şi-o ia în freză de la acelaşi notoriu golan politic. Vom avea de a face cu un modus operandi ceva mai subtil, dar bine documentat în lucrările de criminologie politică şi bine ilustrat la gazeta gării. În acest caz i se va plasa şmechereşte în cârca PSD-ului sarcina pentru situaţia de criză ce va urma. Că doar a cauzat, nu?. Că cică ei, adică golanii au vrut, dar nemernicii au fost nerezonabili şi cui nu-i vine a crede să ia stenograma de la comisii, că oricum e o treabă prea încâlcită pentru a fi pricepută. (Pretextul pentru care nu s-a putut în mod obiectiv urmează a fi inventat, dar asta nu e o problemă în Micul Bombay). Desigur rudele îndurerate vor protesta şi poate vor agita aceleaşi arme, dar sunt deja suficient bârfite în târg pentru a nu fi crezute.

Nu ma întrebaţi de ce s-a ajuns în această situaţie imposibilă şi cui se datorează ea. Nu îmi plac întrebarile banale.

Recent, pe blog-ul lui Adrian Nastase cineva din public a venit cu ideea unei petitii care să fie adresată conducatorilor din Kiseleff. A fost o idee foarte buna aşa ca m-am gândit ce ar trebui să cuprindă textul. Rezultatul e următorul (sper ca mâine sa nu devină caduc):

”

Declaraţie pentru schimbare

Noi, oamenii de stanga, simpli indivizi care cred în anumite valori, membri PSD sau simpli simpatizanţi, susţinem cu tărie următoarele adevăruri, mai importante acum decât oricând:

Credem că în viaţa politică Romaneasca este nevoie de un partid de stânga puternic şi dorim revenirea PSD la guvernare în această calitate.
Credem că erodarea cotei PSD-ului în sondaje trebuie stopată imediat.
Credem că PSD trebuie să fie un partid modern, cu un profil puternic, de care orice om de stânga să se simtă reprezentat

De asemenea, credem că aceste obiective

Nu pot fi atinse cultivând în partid discordia şi nici prin politici care pot duce la fracţionarea PSD
Nu pot fi atinse îndepărtându-ne de electoratul tradiţional al PSD
Nu pot fi atinse printr-o politică fără viziune, care se construieşte în funcţie de agenda săptămânală a puterii şi de temele de discuţie alese de aceasta

dar pot fi atinse

Găsind o linie clară pentru politica PSD, care să îi clarifice din timp profilul în ochii electoratului
Prin cooperare şi colegialitate, ca şi prin efortul ( inevitabil marcat de sacrificii personale ale fiecărui lider) de a instaura un alt climat înpartid
Prin abţinerea de la batjocorirea tradiţiei social democrate, unul din bunurile esenţiale ale PSD
Prin concentrarea eforturilor pe construirea acelui profil modern care trebuie să atragă simpatia şi încrederea oamenilor, şi nu pe jocul politic meschin.

De aceea, credem că a venit momentul ca PSD-ul să se regândească în profunzime pentru a deveni un promotor eficient al valorilor social-democrate, aşa cum a dovedit că poate să fie. Este necesară, deci, o revizuire rapidă a obiectivelor, modlui de lucru şi de decizie în partid.

Cerem în consecinţă tuturor liderilor PSD ca, în mod colegial, să ia hotarârile care se impun nu în circumstanţele de azi, ci ca măsuri pe termen lung.

”

Stilul declaratiei nu il caracterizeaza pe Diogene , dar acesta din cand in cand se supune la canoane cand treaba e groasă.

PS: Chiar daca pe petitiononline.com se va posta cu totul altceva sau nu se va posta nimic, rog pe cei care sunt de acord cu ce am scris in declaratie sa scrie la rândul lor la secţiunea comentarii un ”subscriu” plus cateva date cu privire la identitatea lor virtuală macar pe post de semnatura

PS2 (postare + 4h):Am decis ca ideile din acest post  vor beneficia mai mult de pe urma unor sugestii si comentarii decat in urma unei simple declaratii de adeziune. Dintr-o precipitare pe care mi-o asum,  imi dau seama ca solicitarea pe care am taiat-o limiteaza aceasta chestie benefica, lasand practic deoparte unul din avantajele blog-ului. E bine sa ramana tema de dezbatere mai ales cu cat as vrea sa maresc povestea de aici cu lucruri mai de substanta. Pe de alta parte imi dau seama ca odata ce oamenii si-au exprimat formal o adeziune nu mai am realmente legitimitatea de a interveni pe text ca nu mai e cinstit.